Interviu cu Dumitru Olarescu

Sambata, 14 august, de la ora 17.30, cinematograful din Rasnov va gazdui filmul Aria, un film despre destinul Mariei Cebotari, aniversand-se 100 de ani de la nasterea artistei. Maria Cebotari este una din stelele artei lirice a inceputului de secol XX, care in scurta sa existenta (1910-1949) a stralucit cu intensitate pe firmamentul operei, dar si al cinematografiei internaţionale.

Alaturi de organizatorii Festivalului de Film Istoric de la Rasnov se afla zilele acestea, Dumitru Olarescu, scenaristul filmului Aria regizat de Vlad Druc. Olarescu are 100 de filme de scurt metraj si de lung metraj in palmares, este doctor in filmologie, maestru emerit in arte si laureat al Premiului National al Republicii Moldova. Cu prilejul aniversarii a 100 de ani de la nasterea Mariei Cebotari, a scris cartea: Maria Cebotari intre viata si film.

Maria Iova: Cum a inceput povestea filmului Aria?

Dumitru Olarescu: Eram la Moscova in anii ’70, la un curs de dramaturgie si estetica filmului. Acolo l-am intalnit pe Vadim Iusov, operatorul consacratului regizor Andrei Tarkovski. Auzind ca sunt din Basarabia, a tinut sa imi povesteasca despre marea artista pe care a avut-o Moldova, Maria Cebotari. Iusov o vazuse intr-o cronica dansand cu Hitler, dupa premierea filmului Madame Buterffly. In urma intalnirii cu Iusov, am inceput sa vizionez filme cu Cebotari, dar in cerc restrans pentru ca filmele cu ea erau greu accesibile. Erau ascunse in arhive din Moscova.

Maria Iova: Cum a decurs documentarea pentru realizarea filmului?

Dumitru Olarescu: Intre 1997 - 1999 am inceput sa culeg informatii, imagini si sa lucrez asupra scenariului. Am pornit pe urmele Mariei Cebotari, colindand locurile pe unde a umblat ea. In Viena am gasit dirijorul cu care a lucrat Cebotari. Am fost si la Moscova, Roma, Berlin. Secvente filmice detinute de fani ai Mariei Cebotari, altele gasite in arhivele cinematografice din locurile mentionate deja au contribuit la realizarea filmului Aria. Un rol important in acest sens l-a avut la acea vreme ambasadorul Republicii Moldova in Germania si Austria, domnul Aurelian Danila. El m-a ajuat sa dau de oameni care au cunoscut-o pe Maria Cebotari, de materiale iconografice, de surse ale operei ei muzicale si de unele materiale cinematografice.  Din cauza lipsei banilor, o parte din deplasari, montajul complicat (imbinarea unor filmari facute de cunoscuti ai Mariei Cebotari, a unor cronici cinematografice, secvente din cele 8 filme in care Cebotari a interpretat rolul principal, material iconografic), sonorizarea delicata au fost realizate pe contul meu personal si al regizorului.

Maria Iova: Cand si unde a fost lansat filmul Aria?

Dumitru Olarescu: Aria a fost lansat in productie la studioul Viata al Ministerului Culturii din Chisinau si a fost sustinut de Eugen Sobor, presedintele Centrului National al Cinemtografiei din Republica Moldova. Premiera in fata publicului a avut loc in 2004, la Uniunea Cineastilor din Chisinau. Am vrut sa il dam si la televiziunea nationala, dar conducerea acesteia nu a agreat acest lucru pentru ca in film apar multe secvente cu Hitler. De asemenea, daca as fi vrut sa ruleze filmul la Patria, cel mai mare cinematorgraf din Moldova, ar fi trebuit sa scot pasajul din interviul Mariei Cebotari in care ea spune: Sunt romanca din Basarabia. Aceasta solicitare a venit din partea Ministrului Culturii de atunci, cand la putere erau comunistii. Am fost contra acestei propuneri, iar filmul nu a fost proiectat. De abia in primavara acestui an filmul a fost adus in fata publicului la cinematograful Odeon din Chisinau.

Maria Iova: La ce festivaluri a mai participat Aria?

Dumitru Olarescu: S-a remarcat la Festivalul International de Filme Documentare Cronograf de la Chisinau, unde a luat Marele Premiu. De asemenea, a fost distins si cu Premiul Uniunii Cineastilor Emil Loteanu.

 

Maria Iova: Ce v-a determinat sa faceti un film despre Maria Cebotari?

Dumitru Olarescu: Viata si destinul ei. Provine dintr-o familie cu 12 copii, care, intr-o scurta perioada de timp, mor unul dupa altul. A supravietuit sora Mariei Cebotari, Parascovia, aceasta fiind o buna perioada interpreta la Opera din Bucuresti. Maria Cebotari a cantat in corul bisericii, copil fiind. Asa a remarcat-o un regizor-actor rus, Alexandr Virubov. S-a casatorit cu el, cu toate ca era mai mare decat ea cu 30 de ani, parintii fiind impotriva acestei casnicii. Virubov venise la Chisinau in turneu cu spectacolul lui Tolstoi, Cadavru viu. Cineva trebuia sa ii cante din culise si a ales-o pe Maria Cebotari. Apoi s-au casatorit, cu toate ca diferenta dintre ei era de 30 de ani. Au plecat impreuna in Cehoslovacia, apoi in Germania. Cebotari a facut conservatorul la Chisinau, dar si-a completat studiile la Berlin.

Maria Iova: Cand a debutat Maria Cebotari?

Dumitru Olarescu: In 1931, cu rolul Mimi din Boema a lui Puccini, pe scena teatrului din Dresda. Asa a inceput cariera ei fulminanta, devenind in scurt timp prima dona Operei din Dresda, Berlin si, mai tarziu, din Viena. A colaborat cu unii dintre cei mai renumiti dirijori, solisti si compozitori: Bruno Walter, Arturo Toscanini, Richard Strauss, Benjamino Gigli, Richard Tauber si multi altii. A avut un mare succes de care, insa, nu s-a putut bucura pe deplin, sotul ei devenind alcoolic. Viata i-a scos in cale un actor austriac, Gustav Diessl, care a cerut-o in casatorie. A divortat de primul sot si s-a casatorit cu cel de-al doilea numai cu conditia de a-l avea alaturi pe Virubov. Ea nu a acceptat sa il lase in voia sortii pe cel care a ajutat-o sa urce pe treptele succesului. In ’48 moare cel de-al doilea sot. In 31 martie 1949, sfasiata de o boala incurabila, cade in culise la spectacolul “Studentul cersetor”. La 9 iunie 1949 se stinge din viata. Raman in urma lor 2 copii.

Maria Iova: Ce se intampla cu acestia?

Dumitru Olarescu: A fost data o mare batalie intre dadaca lor, primul sot al Mariei Cebotari, Virubov, si alti cunoscuti ai familiei pentru a-i infia. Cei care au castigat au fost niste muzicieni apropiati Mariei Cebotari. Ca urmare a acestui fapt, dadaca celor doi copii se sinucide, aruncandu-se in Dunare. Ea este inmormantata in acelasi cavou cu Maria Cebotari in Dobling, Viena. Familia de muzicieni a dus copiii in Noua Zeelanda si i-a amenintat ca daca vor spune cuiva ca sunt copiii unei bolsevice, le va fi taiata limba fiecaruia.

Maria Iova: Traiesc cei doi copii ai Mariei Cebotari, ati aflat care este cursul vietii lor?

Dumitru Olarescu: Da, traiesc. Ambasadorul Aurelian Danila a reusit sa ii aduca in vizita la Chisinau. Ei pot fi vazuti in filmul Aria unde declara ca se mandresc cu ceea ce a facut mama lor, dar nu ajung faima ei nici pe departe. Si ca o ironie a sortii... casa mea, a scenaristului filmului Aria, se afla pe locul unde odata s-a nascut si a copilarit Maria Cebotari...

Maria Iova: Ati vrea sa va mai intoarceti asupra numelui si operei Mariei Cebotari?

Dumitru Olarescu: Desigur. Un singur film nu poate cuprinde o personalitate atat de complexa (scria si poezii si proze scurte) cu un destin atat de dramatic. Fiecare an din viata ei ar putea constitui un film. Daca Maria Cebotari s-ar fi nascut in alta tara, ar fi fost o mandrie nationala si ar fi existat astazi despre ea mai multe filme. Ma framanta ideea unui documentar care ar exprima mesajul criticului francez Antoin Golea, care la moartea Mariei Cebotari a rostit urmatorul mesaj: Adio Buterffly, tu, care instrainata de ai tai, ai stiut sa ramai demna intr-o epoca de dureroase privatiuni si prabusiri...